Interviu cu Pr. Visarion Tuderici

În liturgicul Bisericii Ortodoxe, pâinea joacă un rol extrem de important, definitoriu. În jurul pâinii gravitează înțelegerea practică a adevăratei teologii. În tradiția creștină, pâinea este trupul lui Iisus, așa cum vinul roșu este sângele lui, jertfit pe cruce. Cine aduce la biserică pâine și vin, aduce o ofrandă de suflet pentru toate binefacerile primite de la Domnul. Pâinea este exemplul cel mai concret al celor mai curate și sincere năzuințe spre mântuire. Despre semnificația și simbolismul liturgic al prescurei la Sfânta Liturghie și ce reprezintă aceasta pentru credincioși, am stat de vorbă cu pr. protosingel Visarion Tuderici, secretar eparhial al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, cu sediul la Jula.

 

Prescura este, înainte de toate, pâinea liturgică din care preoții pregătesc sfânta împărtășanie și sfânta anafură. Dar semnificațiile ei sunt ample și surprinzătoare.

Încă din secolele I sau II după Hristos, creștinii au început să aducă în biserică pâine și vin, bunurile lor cele mai de preț de la masă. Apostolii propovăduiau generozitatea lui Iisus și spuneau adesea că pâinea este trupul lui dumnezeiesc, care s-a întrupat pe pământ. Cine putea să coacă o pâine și să o aducă la biserică, aducea o ofrandă din care se înfruptau toți credincioșii veniți să asculte slujba. Cu timpul, această pâine coaptă special pentru biserică se transformă într-un frumos obicei creștin îmbogățit de simboluri.

 Visarion1

Cum se face prescura și ce simboluri poartă?

– Pâinea destinată bisericii trebuie să fie cât mai simplă, așa cum era masa unui creștin în vremurile biblice. Se folosește doar apă caldă, făină și foarte puțină sare și drojdie. Pâinea se lasă la dospit și se modelează în forme mici și rotunde. Înainte de a o pune în cuptor, trebuie imprimată cu literele și simbolurile creștine, care amintesc de Iisus. De regulă, prescura se face din două părți, care se unesc mai apoi, două bucăți de aluat unite între ele, care reprezintă cele două firi ale Mântuitorului, firea dumnezeiască și firea omenească ce s-au întâlnit amândouă în persoana Mântuitorului Hristos. Prescura are un rol esențial la Sfânta Liturghie, alături de vin bineînțeles, pentru că, prin rugăciunile preoților și prin Pogorârea Duhului Sfânt, în timpul momentului care se numește epicleză, când strana cântă „Pe tine te lăudăm, pe tine bine te cuvântăm…”, atunci pâinea se preface în Trupul Mântuitorului, iar vinul în Sângele Domnului. Folosim pâine, prescură, la Sfânta Liturghie, pentru că întemeierea Tainei Sfintei Împărtășanii, care este centrul Sfintei Liturghii și centrul vieții duhovnicești, al Sfintei Biserici și al fiecărui creștin în parte, așadar folosim pâine, pentru că la Cina cea de taină Mântuitorul a folosit pâine dospită, „ardos” în termenul grecesc. De aceea și noi folosim pâinea dospită pe care se află o pecete, un pătrățel cu inscripțiile: IC (Iisus), XC (Cristos), NIKA (Biruitorul).

Visarion2

„Sfântul Agneț” și pregătirea cinstitelor Daruri

– La o liturghie este nevoie de cinci prescuri. Din prima prescură, înainte de Sfânta Liturghie, la slujba care se numește Proscomidie și pe care credincioșii nu o văd, pentru că se face în Altar, preotul scoate o părticică numită „agneț”, denumire care provine din limba slavonă și înseamnă „miel”. Practic este un cubuleț cu inscripțiile IC (Iisus), XC (Cristos), NIKA (Biruitorul), și care îl simbolizează pe Isus Hristos, iar după prefacere, după Epicleză, cubulețul acesta se va preface în Trupul Mântuitorului Isus. Bineînțeles că acest Sfânt Agneț se scoate cu rugăciune la fiecare tăietură pe care preotul o face, rostește câte o rugăciune, câte un verset din Psalmii lui David, după care Sfântul Agneț odată scos se așează pe Sfântul Disc. Prescura din care a fost scos acest agneț, o simbolizează pe Maica Domnului, din care a luat trup Mântuitorul Hristos. Iar proscomidiarul, locul în care se face rânduiala aceasta a proscomidiei, simbolizează Bethleemul, locul nașterii lui Isus. Și atunci, înainte să înceapă proscomidia, preotul binecuvântează prescura în numele Mântuitorului Hristos, și după ce a scos agnețul, îl taie cruciș, astfel încât să se țină doar în coaja de sus și zice: „Înjunghie-Se Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii, pentru viaţa și mântuirea lumii”. După care se așează agnețul pe Sfântul Disc și preotul înjunghie cu cuțitul acela special pe care îl numim „copie”, rostind cuvintele de la Sfântul Evanghelist Luca: „Și unul din ostași coasta Lui cu sulița a împuns și îndată a ieșit sânge și apă”. Zicând acestea, preotul toarnă în potir apa și vinul, care la momentul potrivit se vor preface în Sângele Mântuitorului Hristos.

Visarion3

Am zis că la Liturghie folosim cinci prescuri, așadar din prima prescură se scoate Sfântul Agneț, din a doua prescură se scoate un triunghi, care o simbolizează pe Maica Domnului și se așează pe Sfântul Disc, în dreapta agnețului, rostind cuvintele din Psalmul 44: „Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată.”

După aceea, preotul ia prescura a treia și scoate nouă triunghiulețe (care simbolizează cetele îngerești și cetele sfinților), pe acestea le așează în stânga Sfântului Agneț. Primul triunghi simbolizează pe Sfinții Arhangheli și Sfinții Îngeri, al doilea pe Sf. Ioan Botezătorul și Sfinții Proroci, după aceea Sfinții Apostoli, apoi Sfinții Ierarhi, Sfinții Mucenici și Mucenițe, Cuvioși și Cuvioase, Sfinții doctori fără de arginți, Sfinții părinți Ioachim și Ana și Sfinții care se prăznuiesc în ziua în care se săvârșește Sfânta Liturghie și ultima părticică se scoate pentru Sfântul a cărui liturghie se face: Sfântul Ioan Gură de Aur sau Sfântul Vasile cel Mare.

Visarion4

Din prescura a patra, preotul scoate niște triunghiulețe pentru episcopul locului, pentru conducătorii țării și pentru ctitorii vii și pentru cei care ajută biserica, și tot din prescura a patra preotul pomenește numele celor pe are îi are pe pomelnicele de pomenit. După care ia prescura a cincea, din care ia câteva părticele rostind o rugăciune în care îi pomenește pe toți cei care au murit în diferite împrejurări de prea mare tristețe (accidente, sau omorâți de animale, înnecați, arși, prăpădiți în catastrofe naturale, etc.). Tot din prescura a cincea se scot părticele pentru pomelnicele cu cei adormiți. Apoi preotul revine la prescura patru, din care scoate o particică pentru sine, rostind o rugăciune pentru el însuși. Cu toate acestea, Sfântul Disc se acoperă și se intră în rânduiala obișnuită a Sfintei Liturghii.

(Continuare în pag. a 12-a)